Prin Munții Măcin – Urcând din Greci spre Țuțuiatu

Această scurtă tură a fost făcută anul trecut, dar sunt convins că informațiile sunt încă corecte. Acum 2 ani am descoperit pentru prima dată munții Măcinului, spre rușinea mea de gălățean, urcând pe Țuțuiatu după ce am plecat din Cetățuia. De data asta urma să mergem pe un drum mai scurt, dar un pic mai dificil. Munții Măcinului ar putea pare niște dealuri nesemnificative, dar vă garantez că pentru cineva care își petrece 8 ore pe scaun în fața calculatorului fără a face ceva sport nu sunt ușori deloc.

Vârful Țuțuiatu

Vârful Țuțuiatu

Am plecat destul de târziu, trecând Dunărea la Galați cu bacul de 11 și un pic înainte de ora 12 eram în Greci căutând un loc de parcare la umbră. Era 23 aprilie dar o vreme superbă cu foarte mult soare. Am plecat la pas prin sat urmărind indicatorul triunghi albastru ce traversează masivul de la vest la est (Greci – Cetățuia – Luncavița) și în aproximativ 10 minute am ieșit din sat, marcajul urmând mai apoi un mic pârâu ce va duce la primul izvor reamenajat de curând. Aici traseul continuă la stânga urcând destul de serios până la izvorul italienilor unde este amenajat un mic loc de popas cu câteva bănci de lemn. Facem o mică pauză, pozăm niște copaci înfloriți și apoi continuăm.

Primul izvor

Primul izvor

Loc de popas la izvorul italienilor

Loc de popas la izvorul italienilor

Copaci înfloriți lângă izvorul italienilor

Copaci înfloriți lângă izvorul italienilor

Izvorul italienilor

Izvorul italienilor

De aici traseul se apropie de vârf, unde se ajunge cam in 10 minute de urcuș destul de serios. Dacă arunci o privire înapoi în timpul urcprii vei vedea o priveliște  minunată asupra vârfului Cavalu și a peretului Memorial, precum și asupra Galațiului dacă este senin.

Vârful Cavalu, peretele Memorial și Culmea Pricopanului

Vârful Cavalu, peretele Memorial și Culmea Pricopanului

Odată ajunși în vârf am făcut un popas mai lung pentru poze și pentru a descoperi primul nostru geocache. Blackberry-ul își face încă o dată treaba și mă duce repede spre locația unde este ascuns. Imediat  ce mă apropii la aproximativ 5 metri de locația marcată îmi dau seamna unde aș putea căuta și după ce mă asigur că nimeni din afara grupului nostru nu ne observă facem câteva poze cu prima ”comoară” descoperită. Nu suntem pregătiți prea bine pentru descoperirea asta (deh, e prima) așa că încercăm să vedem dacă avem cum sa facecm un schimb de obiecte. Și ideea salavatoare vine repejor, lăsăm câteva analgezice, sper să fie de ajutor cuiva, îmi aduc aminte de câteva momente în care aș fi dat orice pentru o astfel de pastilă.

Vârful Țuțuiatu

Vârful Țuțuiatu

Primul geocache și analgezicele

Primul geocache și analgezicele

După geocache mergem un pic la umbră pentru a mânca o ciocolată și să decidem pe unde să coborâm. Decidem să nu ne întoarcem pe același drum așa că preferăm să mergem pe varianta de sud, ce este în același timp marcat ca și traseu cicloturistic. Drumul coboară lent, în serpentine până se intersectează cu traseul marcat (pe care am urcat) la primul izvor. Pe coborâre vedem o zonă foarte interesantă unde se formaseră o serie de mici canioane din cauza șuvoaielor de apă ce se formează în principal primăvara.

Drumul de întoarcere

Drumul de întoarcere

Avem ocazia să vedem și un vultur pleșuv (cel puțin așa părea) și după aproximativ 3 ore de la plecare ajungem înapoi la mașina. De aici ne grăbim spre casă, (trecem cu bacul tot la Galați) pentru că foamea ne dădea târcoale de ceva vreme.

Vultur pleșuv?

Vultur pleșuv?

O tură foarte frumoasă pentru primăvară, scurtă dar destul de intensă pentru o primă ieșire pe munte. Dacă vă alegeți cu grijă perioada aveți ocazia să vedeți în zonă și faimoșii bujori.

Skoda Velo Challenge 2011 – primul concurs cu adevărat

Lumea încă se înscria la Prima Evadare 2011 când a fost anunțat un nou concurs, de data asta orientat spre ”corporatiști”. Urma să aibă loc pe 5 iunie în pădurea Băneasa unde se vor parcurge ture de către aproximati 10 kilometri. Deja la muncă se contura un mic grup de pasionați de bicicletă așa că am decis să vedem dacă putem să obținem aprobare de a reprezenta compania la acest concurs. Am fost întâmpinați cu binevoința, astfel încât costurile personale au fost nule sau aproape nule.

A trebuit să plecăm pe la ora 4:30 din Galați (ne-am trezit pe la 4 fără un sfert pentru asta) pentru a ajunge la 8 în Băneasa (între timp trebuia să ne găsim cu un coleg din București care ne ridicase pachetele de start) pentru că startul era anunțat la ora 9. Din păcate aici le putem reproșa organizatorilor că nu au respectat planul inițial așa că startul a fost la 11, și ce bine ne-ar fi prins încă 2 ore de somn, mai ales mie care am concurat în ultimul schimb. Echipa era formată din Cristi, Tudor, Laurențiu si binențeles eu. Am avut și 2 fotografi oficiali, Oana și sora ei din București așa că nu am dus lipsă de poze. Am decis ca Lau să plece primul, Cristi al doilea, Tudor în schimbul 3 și eu la urmă.

Până la start avem timp să vedem cum arată traseul, cu o modificare făcută în ultimul moment din cauza ploii. Reușim să culegem destul noroi deși nu parcurgem decât primii 3-4 kilometri ai buclei, așa că ne folosim de zona ameanajată pentru curățarea bicicletelor unde sunt 3 curățitoare cu presiune.

Și vine startul: Laurențiu s-a asezat destul de în față (cred că bicicleta lui era de departe cea mai veche si mai ieftină din primele rânduri, dar compensa prin curaj 🙂 ), și a plecat bine. Noi încercam să ne încurajăm și facem planuri, sperăm să îl vedem cât mai repede ca să avem un moral bun. După 25 de minute apare primul concurent, nu e Lau, dar parcă îl cunosc de undeva. Ah, e gălățean de-al nostru, din gașca de la club! Știam că vine dar nu ne găsisem înainte de start. Ne consolăm cu asta și ne lungim găturile după un tricou alb în continuare. Trec cam 3- de concurenți din cei 130 care au luat startul și după 34 de minute apare și Laurențiu în ultima curbă. După încă un minut și un schimb ca la Formula Unu (eu îi luam bicicleta celui care venea, Tudor muta cipul) Cristi pleca în schimbul doi.

Scenariul se repetă la următorul schimb și Tudor pleacă fără probleme.

Aici urmează un moment important, când e anunțat un clasament provizoriu de la un punct intermediar de pe traseu. Suntem pe locul 2 la IT!!! Nu cred că se aștepta niciunul dintre noi la așa ceva, la IT sunt cele mai multe echipe înscrise. Presiunea era acum pe mine, trebuia să urcăm cel puțin pe podium.

Așa că încerc să mă pregătesc cum știu mai bine, mânanc o banană și un baton cu cereale, ies la mică încălzire după 10 minute de la plecarea lui Tudor, iar cu câteva minute inainte iau și gel Sponser pe care il cumpărasem de la Mausbike. Tudor vine și el, aleargă bine pe zona de neutralizare și îmi predă ștafeta.

Un mic incident chiar la urcarea pe bicicletă și deja pierd un loc. Mă păstrez însă aproape și la ieșirea din pădure îl recuperez fără probleme. De aici am mai fost depășit doar o singură dată în timp ce am depăsit cel puțin 10 concurenți, câțiva probabil din al treilea schimb. Reușesc să nu cad deloc și trec linia de sosire după 35 de minute.

Am destul noroi pe mine și pe bicicleta așa că mă alătur colegilor care așteptau să își spele bicicletele, și apoi mă duc să îmi iau diploma și medalia de finisher.

După ce ne curățam se afișează și clasamentul, suntem pe 15 la general masculin si pe 3 la IT! Am pierdut un loc în ultima parte, din poze ne vom da seama că s-a întâmplat la finalul schimbului lui Tudor care a căzut chiar înainte să iasă înapoi pe asfalt. Rezultatul este oricum peste așteptări, ne urcăm pe podium (din păcate nu primim nici o cupă, oricît de mică) și suntem aplaudați.

Un prim concurs pentru mine care nu face altceva să îmi deschidă apetitul pentru mai mult. Avem nevoie de antrenament ca să obținem mai mult la următoarea ediție, avem de recuperat 3 minute față de locul 2 și 12 față de primul de la IT. La muncă deci!

Clubul de Ciclism Galați

Gârboavele XC 2011 a adus pe harta ciclismului de amatori din România nu numai un nou concurs într-o zonă surprinzătoare ci și formarea unui mic club de ciclism în Galați. La inceput o ramură a unui alt ONG (SOS Pro Natura), a strâns o gașcă de tineri entuziași în jurul unui grup de oameni cu experiență în frunte cu prietenul Marius ”Maus” Ionașcu.

În 2011 lucrurile s-au mișcat mai greu dar măcar s-a ieșit la diferite ture (fiecare cu ce avea, cursieră, MTB sau cross în cazul meu), ba chiar s-a participat la unele concursuri din zonă cu rezultate bune pentru vechimea clubului. 2012 se anunța un an important pentru această mică comunitate.

Gârbovele XC 2011 – aproape primul concurs

Cu noua bicicletă făcusem deja ceva sute de kilometri și plimbări prin județ ba chiar și o tură până la Portița așa că atunci când am citit de organizarea primului concurs de MTB la Galați, în pădurea Gârboavele am  fost foarte încântat. Taxa extrem de mică pentru un astfel de concurs m-a decis să mă înscriu de la inceput, riscul pierderii a 15 lei nefiind o problemă. Am ieșit chiar și la 2 antrenamente cu un weekend înainte când mi-am dat seama de 2 lucruri:

  1. cu un cross nu prea poți să te descurci pe un traseu de MTB
  2. nu știu deloc să cobor, simțul meu de conservare e prea ridicat 🙂

Pe măsură ce se apropia ziua concursului urmăream foarte atent buletinele meteo, iar in preziua concursului am luat decizia că ar fi prea mut pentru mine și bicicleta mea. Am recuperat taxa de înscriere prin faptul că i-am împrumutat casca și ochelarii unui coleg care nu a renunțat așa de ușor ca mine.

Binențeles că acum îmi pare rău că nu am participat, cursa a fost memorabilă, iar eu nu mă pot lăuda la nimeni că am fost acolo. Mi-am luat însp revanșa în 2012 cum se va vedea.

VeloCompass sau orientarea pe bicicletă

Îmi plac hărțile, asta nu e un secret mai ales dacă ați citit măcar un articol de aici. Îmi place să cred că pot să mă orientez cu o hartă în mână. Ba mai mult, pot să rețin foarte ușor detalii de pe hartă care să mă ajute să parcurg un traseu necunoscut fără mari probleme. Din păcate nu am ajuns să îmi cultiv aceste „calități” într-un mediu organizat, și aici mă refer la concursuri de orientare. Când eram mic am citit o carte pentru copii al cărei nume din păcate nu mi-l mai aduc aminte unde personele principale participau și la un concurs de orientare, dar din păcate cunoștințele mele legate de sportul respectiv au rămas la cititul acelei cărți. Asta până anul trecut când printre multitudinea de concursuri de ciclism amatori a apărut unul un pic mai „ciudat”: VeloCompass.

Am vrut să mă înscriu la amatori dar mi-a fost greu să îmi găsesc un partener care să vină de la Galați. În plus lista de înscriși cu o săptămână înainte de concurs era foarte mică, sub 10 înscriși. Așa că nu m-am înscris, și binențeles că după ce am văzut pozele și am citit despre ce s-a întâplat acolo mi-a părut rău. Așa că anul ăsta voi veni neaparat, mai ales că totul pare promovat mult mai bine (ideea unui concurs pentru bloggeri și a unei categorii speciale cred că e bună). Mi-am luat un suport de hartă și o busolă, deci dacă e nevoie mă înscriu la Elite. Cât de mult pot să ma rătăcesc prin Băneasa? 🙂

Un domn alături de care nu ai vrea să zbori

Din fericire nu mi s-a întâmplat mie ci unui coleg (din acest motiv este amuzantă întâmplarea). Pe un rând din față citea de zor domnul din poza de mai jos:

Citind în avion

Citind în avion

Nu ar fi nici o problemă, asta dacă nu ar citi ceea ce se vede mai jos:

Tu glumești, nu-i așa?

Tu glumești, nu-i așa?

Sunt destul de sigur că dacă avionul ar fi dotat cu o frână de urgență aș fi tras cu toată puterea de ea!

P.S. Cartea este de fapt inofensivă (detalii aici), dar pentru cineva care citește doar partea cu 11 septembrie poate fi un șoc mare.

Bicicletă veche, bicicletă nouă

Am reînceput să scriu pe blog după o pauză prea mare așa că am mult de recuperat. În 2009 devenisem proprietarul unui Focus Arriba care mi se potrivea numai bine. Prin martie anul trecut am vrut să pregătesc bicicleta de noul sezon așa că am făcut o scurtă vizită la uscător unde era ținută alături de alte biciclete, trotinete, etc. Cauciucul spate era un pic cam moale, dar în general totul părea OK. Am revenit peste aproximativ o săptămână când vremea era mai frumoasă să o scot la plimbare, dar am dar peste o mare surpriză: bicicleta mea nu mai era la locul ei, în rest lucrurile nu păreau schimbate. Urme de forțare a ușii nu erau așa că am întrebat prin vecini, poate avea cineva nevoie de o bicicletă, sau de spațiul pe care îl ocupa. Din păcate nu am aflat nimic așa că am făcut o vizită la poliție, unde m-am simțit ca un infractor (cel cu care am vorbit avea un mod foarte ciudat de a pune întrebările, cred că vorbise cu prea mulți potențiali infractori la viața lui) și care a rămas fără rezultat.

Cum aveam planuri mari cu bicicleta am început căutările pentru una nouă. Am luat la rând toate site-urile ce vând biciclete din România, am și sunat la unele magazine din București, am căutat pe bazarul de pe ciclism.ro, dar toate au rămas fără succes. În cele din urmă am găsit o super ofertă la un Corratec X-Vert Cross model 2009 pe http://www.chainreactioncycles.com (redus de la 700 EUR la 350 EUR) care era exact ce vroiam. Transportul a facut 32 EUR și totul a ajuns perfect la destinație în 9 zile de la comandă (magazinul e din Marea Britanie). Cam așa arăta bicicleta după ce am scos-o din cutie:

Corratec X-Vert Cross cu pedalele montate

Corratec X-Vert Cross cu pedalele montate

Această bicicletă a făcut destule plimbări în 2010 pe care voi încerca să le amintesc pe aici.

Compiling latest Calibre for Ubuntu 10.04

Update: Calibre 0.7.40 was released today but the same process can be applied.

While waiting for my Kindle 3G I am preparing my Ubuntu machine to handle it at its best. I read about Calibre which seems to be the best open-source ebook management software available so I visited http://calibre-ebook.com/ to give it a try. Unfortunately there are no packages for Ubuntu 10.04 Lucid so I had to install it from sources, and here are the steps that I needed for Calibre 0.7.38 (07 Jan, 2011):

1. Install dependencies (you might need other packages as well, what follows are the packages I needed on my machine):

sudo apt-get install libpoppler-dev libchm-dev libmagickwand-dev python-sip-dev python-qt4-dev libpoppler-qt4-dev

2. Install podofo >= 0.8.2 as it is needed for some PDF functionalities in Calibre. The package in Lucid repositories is 0.8.0 so we have to compile this from sources as well:

wget http://downloads.sourceforge.net/podofo/podofo-0.8.4.tar.gz?use_mirror=osdn -o podofo-0.8.4.tar.gz
tar zxf podofo-0.8.4.tar.gz
mkdir podofo-build
cd podofo-build
cmake -G "Unix Makefiles" -DCMAKE_INSTALL_PREFIX="$HOME/podofo" ../podofo-0.8.4
make
make install

As you can see PoDoFo will be installed in your home dir, but you can choose to install in /usr, in this case the last command will have to include ‘sudo’.

3. If everything went OK so far we are ready to build Calibre:

wget -O- http://status.calibre-ebook.com/dist/src | tar xvz
cd calibre
export PODOFO_LIB_DIR=/home/<your user>/podofo/lib/
export PODOFO_INC_DIR=/home/<your user>/podofo/include/podofo
sudo python setup.py install

If you still see warnings about PoDoFo not being found (happened to me) seems like the install script is not reading the variable PODOFO_INC_DIR from the environment. I edited the file setup/buildenvironment,py, changing the lines:

podofo_inc = '/usr/include/podofo'
podofo_lib = '/usr/lib'

to

podofo_inc = '/home/<user>/podofo/include/podofo'
podofo_lib = '/home/<user>/podofo/lib'

and restart the install script.

If everything went well you should see a Calibre entry in the Applications->Office menu and two other entries in the Applications->Graphics menu.

calibre
calibre

If you have any problems with the instructions above let me know in the comments and I will try to help if I can.

Starea drumurilor pentru Android

Cu toții știm că unele drumuri din România sunt considerate naționale doar pe hârtie (și pe majoritatea hărților) dar realitatea din teren este cu totul alta. Cu toții am ajuns pe drumuri proaste fie că eram cu mașina sau motocicleta, iar această aplicație ne va ajuta să gasim un drum de o calitate cel puțin acceptabilă.

Avem posibilitatea să selectam tipul de vehicul (mașina sau motocicletă) respectiv clasa din care acesta face parte (off-road, SUV, standard și sport pentru mașină, respectiv enduro, enduro-touring, standard, cruiser și sport pentru motocicletă). În funcție de vehiculul selectat harta se va actualiza automat, și o comparație poate fi vazută în primele două capturi de mai jos (mașina off-road vs. sport). Citește în continuare

SOTM 2009 and what followed

It’ s been a while since I posted anything here, but since I saw that OSI is probably going to sponsor another round of mappers to go to SOTM 2010 in Girona I felt like I need to share my experience from last year.

At first I wasn’t sure how things will be in Amsterdam as I didn’t know anybody except from the mailing lists. But I found some great people that drive forward a great project. I understood that OSM is interesting for a lot of companies, and that we can compare (in some areas at least) with the commercial providers, and we can even be better (see Muky Haklay’s blog). I’ve seen great progress across Europe and North America and some great starts in other areas, and great ways to add data to the project without the need of expensive equipment (yes, I am talking about Walking Papers).

What happened in Romania in the last 9 months? Well, probably not as much as I had hoped but we moved forward: we started with a few micro mapping-parties (Vaslui, Buzau and Ghimbav) and this month we had a huge mapping party in Cluj-Napoca, thanks to the geo-spatial.org community. We managed to continue the collaboration with Norc, that gave us access to more GPS data and a lot more street-view panoramas and we started to put together some money for OSM advertising (you can see the OSM banner at the Cluj-Napoca mapping party). There are some companies in Romania that are using OSM data and some of them are offering back services (like the transparent WMS service from AlphaTelecom).

Speaking just for myself I finally bought a bike (more on this subject in the next post) and finish mapping my home town (including most of the buildings). I am planning some small mapping parties in the country side with my friends as there is a lot of things to cover there. I also started a project based on OSM data that I believe will be helpful for everybody in Romania that has a car or a motorbike (it’s still in Alpha stage so I wouldn’t say anything else but watch this blog for a future announcement).

Overall I am happy with how things moved in Romania after SOTM 2009 and I hope that one of my Romanian fellow volunteers will be able to attend SOTM 2010 (I already registered for the conference and bought my plane tickets). See you there!