Sufletul comerțului…

Se spune că este reclama, dar la fel de bine poate fi și bunăvoința vânzătorilor. Eram în căutare de niște legume în a doua de Paște, și am ajuns la un aprozar care nu îmi este chiar familiar. Doamna care servea mi s-a părut de la început că este derajată de clienți, și parcă o înțelegeam pentru că oricine ar dori să stea acasă cu familia de sărbători fără să trebuiască să meargă la servici.

Cum era singurul loc deschis de prin zonă am cerut 3 roșii, 2 castraveți și un ardei gras (se vede că aveam poftă de o salată de roșii) care făceau exact 6.5 lei, iar când i-am înmânat 7 lei mi-a comunicat că nu are mărunt. În acel moment mă și vedeam invadat de 2 gume, dar cum eram la aprozar mi se oferă un castravete de 50 de bani, pe care îl accept, că doar tot în același bol de salată ar fi ajuns. Și cum statul român a introdus acea lege care taxează pungile de plastic cu 20 de bani, nu mi s-a oferit nici o pungă, și nici măcar nu am fost întrebat dacă doresc una.

Asa că după ce am ajuns acasă cu legumele în mână cugetam dacă nu ar fi fost mai simplu să mă întrebe dacă de acei 50 de bani doresc o pungă de plastic?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: