Autoritățile din Galați dorm. Din nou.

La această oră Galațiul este un patinoar, se circulă cu maxim 20 de km/h, iar pe stradă nu am văzut nici un utilaj al primăriei care să arunce cu material antiderapant, asta în condițiile în care ninge de aproape 2 ore și pe străzile principale este deja un foarte subțire strat de zăpadă care s-a transformat într-o peliculă de gheață.

Față de prima zăpadă ce a căzut în decembrie când codul galben a fost anunțat cu câteva zile înainte (și răspunsul autorităților a fost inexistent, dar despre asta într-un alt post), acum presimt că o să aud scuza cu “INMH nu a anunțat cod galben pentru județul Galați”. De parcă îți trebuie 2 facultăți și un doctorat ca să îți dai seama că dacă a fost anunțată zăpadă în judetul Brăila (și nu oricum ci sub formă de cod galben), iar municipiul se află la marginea județului (ba chiar cu un cartier îm județul vecin) ninsoarea nu o să ne ocolească. Aștept cu mare nerăbdare ce o să fie mâine dimineață pe străzi, iar între timp le urez spor la treabă și multă răbdare polițistilor de la serviciul tamponări care vor avea o zi lungă. Cu complimente din partea Primăriei Galați!

Asfalt curat și pârtii pline de zăpadă vă doresc!

Ajutăm, dar până când?

Am citit un articol interesant care mi-a adus aminte de o întâmplare asemănătoare. Acum câțiva ani am văzut pe stradă un domn mai în vârstă (aș putea spune un bătrân) care a căzut la câțiva metri de mine fără ca nimeni să reacționeze. Abia după ce l-am ajutat să se ridice și să se așeze pe o bancă, a venit o doamnă care părea mai îngrijorată, dar care a pus infama întrebare: “A băut?”. Mi-am permis să îi arunc o privire destul de supărată ți să îi răspund cu o întrebare: “Contează?”. L-am întrebat apoi pe bătrân dacă totul e în regulă, iar când răspunsul a fost afirmativ mi-am continuat drumul, mulțumit că am ajutat pe cineva, dar și surprins de lipsa de reacție a celorlalți.

Am auzit că dacă suni la serviciul de ambulanță să anunți că ai găsit un om căzut pe stradă prima întrebare este dacă este beat. Dacă acel om, fie el în stare de ebrietate sau nu, are nevoie de niște servicii pe care le-a plătit anticipat vreo 30 de ani, mi se pare normal să le primească. Și în plus să primească și asistență pentru a putea scăpa de această problemă (a băuturii).

Deci, îi ajutăm pe cei care au nevoie de ajutor, indiferent de starea lor? Eu cred că e o datorie morală să o facem, dacă noi nu vom deveni mai buni, nu avem ce să cerem de la cei din jurul nostru.

Profesionalismul celor de la Apă-Canal Galați

Ajung astăzi acasă în jurul 18.30 și după ce mă fac comod mă așez la masă pentru o gustare de seară. După masă normal au rămas niște farfurii de spălat, însă descoper cu surpriză că apa caldă nu curge. Fac ochii mari și încerc apa rece. Sunetul care se aude nu face altceva decât să scoată și mai mult în evidență supriza care mă aștepta. Mă gândesc că e vreun vecin care a avut nevoie de o mică reparație și mă duc să ma pregătesc pentru o seară plină de fotbal.

Peste aproximativ o oră soția vine și mă anunță că apa încă nu a revenit. Interesant, zic, și mă gândesc dacă nu cumva a fost anunțat faptul că se oprește apa prin cartier cu toate lucrările din ultima vreme. Arunc o privire pe site-ul ziarului local și ăn cele din urmă găsesc un anunț care spunea că se oprește apa rece în zonă, însă în intervalul 8-18. În plus lista de blocuri afectate nu conține și blocul nostru, deși sunt destule blocuri din apropiere. Intru pe site-ul celor de la Apă-Canal și văd că apare și o hartă, dar supriză, nici acolo blocul nu este menționat. Asta explică de ce nu am văzut nici un anunț la intrarea în bloc, dar nu explică de ce este oprită apa.

Momentan e ora 22.30 și noi nu avem încă apă. Nici caldă, nici rece. Victime colaterale ale profesionalismului tipic instituțiilor statului.

UPDATE: La 22.45 am făcut o nouă încercare, și supriză, la robinet începuse să curgă un lichid cu o culoare nedefinită, asemănător unui ceai negru. La 23.55 apa caldă încă are aceeași culoare, apa rece este rezonabilă.

Electrica Muntenia Nord – așa nu!

Sunt “fericitul” posesor al unui abonament la energie electrică la S.C. FDFEE Electrica Muntenia Nord S.A. De ce e nevoie de ghilimele când spun “fericit”? Datorită faptului ca această sucursală ține foarte mult la sănătatea mea și îmi sugerează (câteodată de câteva ori pe săptămână) să mai las “calculatorul ăla care îți strică ochii” :) și să mă culc înainte de ora 12. Pentru că fix la ora 12 se taie curentul, pentru un interval nedefinit (de obicei câteva minute, rareori spre jumătate de oră). Dacă ar fi o pană de curent aș înțelege, se mai întâmplă, m-aș bucura că se rezolvă repede. Dar fix la ora 12? Hmmmm….

Deci probabil este vorba de ceva planificat. Și atunci întrebarea mea este, de ce nu planifică astfel de întreruperi la ora 3AM? Sigur e mult mai puțină lume trează la ora aia, deci și mai puțini cei care le vor spune ceva de dulce. Și, nu, nu vreau să îmi iau un UPS pentru că singurul distribuitor de energie electrică din zonă nu poate să ofere niște servicii decente (sau mai bine spus nu vrea).

Și de ar fi asta singura problemă. Dar din păcate, lunar trebuie să te duci să plătești factura (cel puțin asta făceam până acum câteva luni de când este posibil transferul utilizând home bank-ingul). Și doamnele de acolo au o medie de vârstă de 60 de ani, tasteză cu un deget de la o mână, iar când aud de plata cu cardul s-au scurt-circuitat (ca să păstram discuția în domeniu). “Păi nu puteți plăti la ghișeul acesta, mergeți la colega.” (asta după ce stai 10 minute la coadă, și nu e nici un afiș care să spună acest lucru). Binențeles colega e la cafea, și se întoarce cu greu la birou, de parcă îți face o mare favoare. “Cum, nu aveți factura?”. “Nu”. “Păi nu puteți să plătiți”. Adică eu vin să le dau banii, și ei nu îi primesc. După alte câteva minute se pare că totuși plata este posibilă, și reușesc și eu să scap de chinuri.

Voi ce experiențe aveți cu bravii noștri funcționari publici?

EDIT 23 octombrie 2009: Aseară au tăiat curentul la 12:22AM. A treia zi la rând. Și tot a treia zi când nu reușesc să termin de generat un planet file pentru OSM din 2008.

Farurile de ceață cu cod de activare

În ultima vreme îmi place din ce în ce mai puțin să conduc noaptea. De când românii au descoperit farurile de ceață (ca dotare optională, sau nu) și butonul de unde poți să le aprinzi mi se pare foarte periculos să mergi noaptea pe șoselele patriei. Cel puțin un sfert dintre șoferi le țin aprinse chiar dacă poți numară sutele de stele de pe cer, iar după ce trec pe lângă mine am câteva fracțiuni de secundă în care nu văd nimic, fiind nevoie să calc serios frâna pentru a fi mai sigur. Continue reading

Cum are grijă statul de bicicliști

Azi dimineață eram în drum spre noul cartier al Galațiului, cartier ce se află în județul Brăila. Acest cartier este legat de oraș de DN 22B, șoseaua dig Galați-Brăila. Iată cum arată marginea drumului, o adevărată capcană a marții pentru bicicliști: dacă ai căzut, de ce să te mai chinui când se poate rezolva în câteva clipe?

Bariere de protecție pe DN22B

Bariere de protecție pe DN22B

Declarația anului – Dan Nica

Vine de la Ministrul de Interne, Dan Nica și sună cam așa: “Radarele fixe nu vor fi puse în funcțiune cât timp voi fi eu Ministru de Interne”. Vreau să aplaud pe această cale inițiativa domnului Nica pentru că acele camere au funcționat ilegal de la bun început. Sunt de acord cu amplasarea camerelor radar în zonele care au creat probleme (număr mare de accidente datorate vitezei excesive) dar acest lucru trebuie făcut după anumite studii și statistici care să arate acest lucru. Din păcate la noi camerele au fost amplasate doar cu scopul de a îmbogăți anumite persoane, și nu cu scopul de a preveni.

O problemă care apare însă din scoaterea acestor camere în afara legii este dată de amenzile deja plătite de către conducătorii auto. Foarte mulți români au plătit amenzi care s-au dus în anumite buzunare, și care vor trebui să de-a în judecată Statul Român sau chiar firma care a amplasat acele camere. C-așa e-n tenis!

Sursa declarației: Gardianul

Sufletul comerțului…

Se spune că este reclama, dar la fel de bine poate fi și bunăvoința vânzătorilor. Eram în căutare de niște legume în a doua de Paște, și am ajuns la un aprozar care nu îmi este chiar familiar. Doamna care servea mi s-a părut de la început că este derajată de clienți, și parcă o înțelegeam pentru că oricine ar dori să stea acasă cu familia de sărbători fără să trebuiască să meargă la servici.

Cum era singurul loc deschis de prin zonă am cerut 3 roșii, 2 castraveți și un ardei gras (se vede că aveam poftă de o salată de roșii) care făceau exact 6.5 lei, iar când i-am înmânat 7 lei mi-a comunicat că nu are mărunt. În acel moment mă și vedeam invadat de 2 gume, dar cum eram la aprozar mi se oferă un castravete de 50 de bani, pe care îl accept, că doar tot în același bol de salată ar fi ajuns. Și cum statul român a introdus acea lege care taxează pungile de plastic cu 20 de bani, nu mi s-a oferit nici o pungă, și nici măcar nu am fost întrebat dacă doresc una.

Asa că după ce am ajuns acasă cu legumele în mână cugetam dacă nu ar fi fost mai simplu să mă întrebe dacă de acei 50 de bani doresc o pungă de plastic?

Eu cu cine votez?

Ca tot omul interesat de procesul de votare, și de găsirea unei soluții pentru România am încercat să caut un candidat care să îmi arate că își va dedica tot timpul pentru a găsi soluții, a propune direcții de dezvoltare și a susține binele în lupta împotriva răului.

Și între ce am de ales judecând după panourile electorale prezente prin oraș? Între 10 medici, 5 profesori și ceva pensionari. Oare de ce aș trimite în Parlament un medic sau un profesor? De ce nu i-aș lăsa să își facă treaba la universitate sau spital? Oare problemele din sistemul medical sau cel educațional s-ar rezolva dacă am avea mai mulți profesori sau medici în Parlament? Nu cred, mai mult performanța profesională a acestor oameni trimisi acolo doar pentru numele lor va avea de suferit.

Acești medici și profesori nu sunt decît mici marionete pentru partidele politice care doresc să aibă o majoritate în Parlament pentru a putea impune noul Guvern. Un Guvern care va avea cu adevărat puterea de a schimba ceva. Aș vrea să văd idei promovate de oameni ca Raed Arafat care sunt preluate de Parlament/Guvern, nu neaparat să văd astfel de oameni pe scena politică. Ei știu problemele, au soluții dar cine le va implementa? Asta aș vrea să văd pe un panou electoral, soluții concrete susținute de oameni cu experiență în acel domeniu dar apolitici. E prea mult?

Realitatea băncilor românești

Am urmărit în această seară un reportaj despre condițiile stipulate în contractele de credit de către bănci. Știți, acele contracte de 20 de pagini, scrise cu cel mai mic font posibil, pe care un om la 50 de ani se chinuie să-l citească încercând pe rând 3 perechi de ochelari.

Aș vrea să spun că sunt printre aceia care nu au credite la bănci, dar din păcate acest lucru nu ar fi adevărat. și nici eu, ca probabil 99% din românii cu credite, nu am avut răbdarea să citesc acel document în întregime. Asta ca să nu punem la socoteală că ai nevoie de ceva cunoștințe în domeniul bancar pentru a putea înțelege toți termenii amintiți în acel contract.

Am reținut 2 exemple concrete despre cum băncile au grijă de ele, dar nu au grijă și de client. Adică odată ce ai semnat contractul ești trecut de la statutul de viitor client aducător de profit, la cel de sclav care nu ai aproape nici un drept, numai obligații.

Primul este cel cu o tanti de la banca A care spunea că dacă indicele X sau dobânda BNR de referință crește atunci și dobânda la creditul tău va crește, și vei fi înștiințat printr-o scrisorică pe care o vei primi acasă. Până aici lucrurile sunt gri, pentru că sunt convins că acea creștere a dobânzii la credit va exista dar nimeni nu garantează că va fi corelată în mod real cu variațiile de pe piață. Și griul se transformă în negru atunci când doamna răspunde la întrebarea “Ce se întâmplă dacă indicele X sau dobânda de referință scade?“. În acest caz se pare că e obligația ta să faci o cerere la banca A în urma căreia ei probabil vor efectua modificările de rigoare. Motivația: pentru că și clientul trebuie să fie informat de schimbările de pe piața bancară.

Cazul numărul 2 este cel prezentat de chiar un angajat al unei bănci (sau cel puțin așa reieșea din reportaj) care citea efectiv condițiile care apar în contractul pe care un eventual client îl va semna. Pe scurt banca, în funcție de condițiile de pe piața bancară, își asigură dreptul de a modifica unilateral dobânda, fără a fi nevoie de acceptul clientului. Întrebarea care se pune este dacă cineva verifică faptul că sunt îndeplinite niște condiții pentru a modifica acea dobândă.

Eu am prins doar aceste 2 exemple, e posibil să fi fost prezentate mai multe, însă nu văd ce am mai fi de adăugat. E clar că băncile adaugă niște clauze cel puțin dubioase, dacă nu ilegale, prin care reintroduc sistemul sclavagist. Din ce îmi aduc aminte există o organizație care se ocupă cu verificarea legitimității clauzelor prezente în diferite contracte. Poate își aruncă un ochi și pe cele de credit, la mare căutare printre români. Până atunci ochii mari, și dacă se poate renunțați la a face credite dacă nu aveți o anumită urgență. E alegerea mai sigură în acest moment.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.