Skoda Velo Challenge 2011 – primul concurs cu adevărat

Lumea încă se înscria la Prima Evadare 2011 când a fost anunțat un nou concurs, de data asta orientat spre ”corporatiști”. Urma să aibă loc pe 5 iunie în pădurea Băneasa unde se vor parcurge ture de către aproximati 10 kilometri. Deja la muncă se contura un mic grup de pasionați de bicicletă așa că am decis să vedem dacă putem să obținem aprobare de a reprezenta compania la acest concurs. Am fost întâmpinați cu binevoința, astfel încât costurile personale au fost nule sau aproape nule.

A trebuit să plecăm pe la ora 4:30 din Galați (ne-am trezit pe la 4 fără un sfert pentru asta) pentru a ajunge la 8 în Băneasa (între timp trebuia să ne găsim cu un coleg din București care ne ridicase pachetele de start) pentru că startul era anunțat la ora 9. Din păcate aici le putem reproșa organizatorilor că nu au respectat planul inițial așa că startul a fost la 11, și ce bine ne-ar fi prins încă 2 ore de somn, mai ales mie care am concurat în ultimul schimb. Echipa era formată din Cristi, Tudor, Laurențiu si binențeles eu. Am avut și 2 fotografi oficiali, Oana și sora ei din București așa că nu am dus lipsă de poze. Am decis ca Lau să plece primul, Cristi al doilea, Tudor în schimbul 3 și eu la urmă.

Până la start avem timp să vedem cum arată traseul, cu o modificare făcută în ultimul moment din cauza ploii. Reușim să culegem destul noroi deși nu parcurgem decât primii 3-4 kilometri ai buclei, așa că ne folosim de zona ameanajată pentru curățarea bicicletelor unde sunt 3 curățitoare cu presiune.

Și vine startul: Laurențiu s-a asezat destul de în față (cred că bicicleta lui era de departe cea mai veche si mai ieftină din primele rânduri, dar compensa prin curaj :) ), și a plecat bine. Noi încercam să ne încurajăm și facem planuri, sperăm să îl vedem cât mai repede ca să avem un moral bun. După 25 de minute apare primul concurent, nu e Lau, dar parcă îl cunosc de undeva. Ah, e gălățean de-al nostru, din gașca de la club! Știam că vine dar nu ne găsisem înainte de start. Ne consolăm cu asta și ne lungim găturile după un tricou alb în continuare. Trec cam 3- de concurenți din cei 130 care au luat startul și după 34 de minute apare și Laurențiu în ultima curbă. După încă un minut și un schimb ca la Formula Unu (eu îi luam bicicleta celui care venea, Tudor muta cipul) Cristi pleca în schimbul doi.

Scenariul se repetă la următorul schimb și Tudor pleacă fără probleme.

Aici urmează un moment important, când e anunțat un clasament provizoriu de la un punct intermediar de pe traseu. Suntem pe locul 2 la IT!!! Nu cred că se aștepta niciunul dintre noi la așa ceva, la IT sunt cele mai multe echipe înscrise. Presiunea era acum pe mine, trebuia să urcăm cel puțin pe podium.

Așa că încerc să mă pregătesc cum știu mai bine, mânanc o banană și un baton cu cereale, ies la mică încălzire după 10 minute de la plecarea lui Tudor, iar cu câteva minute inainte iau și gel Sponser pe care il cumpărasem de la Mausbike. Tudor vine și el, aleargă bine pe zona de neutralizare și îmi predă ștafeta.

Un mic incident chiar la urcarea pe bicicletă și deja pierd un loc. Mă păstrez însă aproape și la ieșirea din pădure îl recuperez fără probleme. De aici am mai fost depășit doar o singură dată în timp ce am depăsit cel puțin 10 concurenți, câțiva probabil din al treilea schimb. Reușesc să nu cad deloc și trec linia de sosire după 35 de minute.

Am destul noroi pe mine și pe bicicleta așa că mă alătur colegilor care așteptau să își spele bicicletele, și apoi mă duc să îmi iau diploma și medalia de finisher.

După ce ne curățam se afișează și clasamentul, suntem pe 15 la general masculin si pe 3 la IT! Am pierdut un loc în ultima parte, din poze ne vom da seama că s-a întâmplat la finalul schimbului lui Tudor care a căzut chiar înainte să iasă înapoi pe asfalt. Rezultatul este oricum peste așteptări, ne urcăm pe podium (din păcate nu primim nici o cupă, oricît de mică) și suntem aplaudați.

Un prim concurs pentru mine care nu face altceva să îmi deschidă apetitul pentru mai mult. Avem nevoie de antrenament ca să obținem mai mult la următoarea ediție, avem de recuperat 3 minute față de locul 2 și 12 față de primul de la IT. La muncă deci!

Clubul de Ciclism Galați

Gârboavele XC 2011 a adus pe harta ciclismului de amatori din România nu numai un nou concurs într-o zonă surprinzătoare ci și formarea unui mic club de ciclism în Galați. La inceput o ramură a unui alt ONG (SOS Pro Natura), a strâns o gașcă de tineri entuziași în jurul unui grup de oameni cu experiență în frunte cu prietenul Marius ”Maus” Ionașcu.

În 2011 lucrurile s-au mișcat mai greu dar măcar s-a ieșit la diferite ture (fiecare cu ce avea, cursieră, MTB sau cross în cazul meu), ba chiar s-a participat la unele concursuri din zonă cu rezultate bune pentru vechimea clubului. 2012 se anunța un an important pentru această mică comunitate.

Gârbovele XC 2011 – aproape primul concurs

Cu noua bicicletă făcusem deja ceva sute de kilometri și plimbări prin județ ba chiar și o tură până la Portița așa că atunci când am citit de organizarea primului concurs de MTB la Galați, în pădurea Gârboavele am  fost foarte încântat. Taxa extrem de mică pentru un astfel de concurs m-a decis să mă înscriu de la inceput, riscul pierderii a 15 lei nefiind o problemă. Am ieșit chiar și la 2 antrenamente cu un weekend înainte când mi-am dat seama de 2 lucruri:

  1. cu un cross nu prea poți să te descurci pe un traseu de MTB
  2. nu știu deloc să cobor, simțul meu de conservare e prea ridicat :)

Pe măsură ce se apropia ziua concursului urmăream foarte atent buletinele meteo, iar in preziua concursului am luat decizia că ar fi prea mut pentru mine și bicicleta mea. Am recuperat taxa de înscriere prin faptul că i-am împrumutat casca și ochelarii unui coleg care nu a renunțat așa de ușor ca mine.

Binențeles că acum îmi pare rău că nu am participat, cursa a fost memorabilă, iar eu nu mă pot lăuda la nimeni că am fost acolo. Mi-am luat însp revanșa în 2012 cum se va vedea.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.