Înapoi pe bicicletă

Acum aproximativ 1 lună de zile mi-am cumpărat bicicletă, asta după câteva luni de documentare și căutare. Am ales o bicicletă mai mult pentru oraș/șosea pentru că nu prea o să ies offroad, mai exact mi-am luat un Focus Arriba 2008. Sper să o folosesc cel puțin la fel de mult pe cât am folosit și semicursiera rusească moștenită de la tatăl meu care a văzut inclusiv off-road prin pădurea Gârboavele ca să nu mai spun de zonele invecinate Galațiului.

Prima plimbare a fost una scurtă, mai mult ca să mă obișnuiesc cu traficul și cu saua – problema principală :). Mi-am dat seama cât de stresant e traficul privit de pe bicicletă (da, uneori poate fi mai rău decât privit din mașină) și că o oglindă retrovizoare este un lucru foarte bun dacă nu vrei să ai dureri de gât de la întors capul (și nu, nu mă uitam după domnișoare).

A doua plimbare a fost mult mai palpitantă. Am pornit ușurel spre ieșirea spre Brăila pe dig cu gândul să merg până când simt că sunt destul de obosit și e cazul să mă întorc dacă nu vreau să chem un taxi. Facând niște calcule pe baza bornelor kilometrice de pe marginea drumului am aveam o viteză medie de 22 km/h, destul de OK pentru a doua ieșire, și nu am simțit când după 25 de minute am ajuns la indicatorul ce marchează intrarea în Brăila (ca orice indicator rutier din România este pus în mijlocul câmpului, până la prima casă mai trebuie să mergi vreo 2 kilometri). Am oprit, am făcut niște poze și am considerat că e suficient pentru acea zi, așa că am pornit pe drumul de întoarcere. Am mai făcut niște poze la unele mașini lăse pe marginea drumului de pescarii amatori din zonă, dar care făceau periculoasă șoseaua pentru bicicliști și eram aproximativ la jumătatea drumului când am vrut să pozez și o cultură de floarea-soarelui la apus. Numai că al meu telefon nu mai era în buzunar, ci probabil undeva pe marginea drumului, cu vreo 2 kilometri în urmă când am auzit un zgomot înfundat căruia din păcate nu i-am dat importanță :(

Am făcut cale întoarsă în speranța că îl voi găsi, dar din păcate fără succes, așa că am pornit cu toată viteza înapoi spre Galați. Am urcat cu greu dealul de la intrare și am ajuns la garaj unde am lăsat bicicleta și am luat mașina și un alt telefon și am plecat în căutare. Am oprit la jumătatea zonei unde bănuiam că l-am pierdut (într-o zonă unde nu încurcam circulația bicicliștilor) și am început să sun de zor în timp ce mergeam pe marginea drumului. Din păcate altcineva a fost mai rapid decît mine pentru că după cateva minute am început să primesc ton de ocupat, iar mai apoi să mi se comunice că sunt în rețeaua Orange. M-am împăcat cu ideea și am sunat la serviciul clienți pentru a-mi bloca abonamentul și a limita pierderile :)

Cam astea au fost primele plimbări cu bicicleta, de atunci am mai făcut câteva prin oraș sau prin împrejurimi fără să mai pierd nici un telefon (dar nici nu îl mai țin în buzunarul de la pantaloni).

Alte povești în curând. Pozele erau pe telefonul pierdut așa că lipsesc de această dată.

About these ads

2 Răspunsuri

  1. Felicitari pentru bicla. Nasoala faza cu telefonul. Sper ca era unul ieftin macar.

  2. Nu era cine stie ce (SE K810i), dar eram foarte multumit de pozele pe care le facea. Asta e, cine nu casca ochii/urechile, casca portofelul :)

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: