Sufletul comerțului…

Se spune că este reclama, dar la fel de bine poate fi și bunăvoința vânzătorilor. Eram în căutare de niște legume în a doua de Paște, și am ajuns la un aprozar care nu îmi este chiar familiar. Doamna care servea mi s-a părut de la început că este derajată de clienți, și parcă o înțelegeam pentru că oricine ar dori să stea acasă cu familia de sărbători fără să trebuiască să meargă la servici.

Cum era singurul loc deschis de prin zonă am cerut 3 roșii, 2 castraveți și un ardei gras (se vede că aveam poftă de o salată de roșii) care făceau exact 6.5 lei, iar când i-am înmânat 7 lei mi-a comunicat că nu are mărunt. În acel moment mă și vedeam invadat de 2 gume, dar cum eram la aprozar mi se oferă un castravete de 50 de bani, pe care îl accept, că doar tot în același bol de salată ar fi ajuns. Și cum statul român a introdus acea lege care taxează pungile de plastic cu 20 de bani, nu mi s-a oferit nici o pungă, și nici măcar nu am fost întrebat dacă doresc una.

Asa că după ce am ajuns acasă cu legumele în mână cugetam dacă nu ar fi fost mai simplu să mă întrebe dacă de acei 50 de bani doresc o pungă de plastic?

Traficul de sărbători

Nu știu cum a fost traficul pe DN1 zilele astea dar știu că eu m-am bucurat nespus de lipsa mașinilor de pe străzile Galațiului. Aproape în fiecare dimineața stau la un semafor de minim 3-4 ori, azi l-am prins verde fără măcar să opresc. Și dimineața la 9, și la 11, ba chiar și la 18 drumul era liber. Polițiștii de la rutieră erau probabil și ei în vacanță pentru că nu i-am văzut decât spre seară cu radarul pe o stradă pustie.

Oricum, m-am bucurat cât am putut, de mâine mă înarmez cu răbdare pentru că voi da piept cu semaforul cel infam. Drum bun și liber vă doresc!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.