Călătorie prin Moldova – ziua I

După cum spuneam, în prima zi (26 iulie) ne propusesem să ajungem pe seară la destinație și să ne oprim pe drum pentru că sunt multe locuri frumoase de vizitat în țara asta. Așa că mi-am propus o plecare la ora 8 ca să nu avem motiv de fugă, ci să putem admira pe îndelete tot ceea ce ne propusesem. Dar cum socoteala din târg nu se potrivește niciodată cu cea de acasă, am reușit să plecăm abia în jurul orei 10, când soarele deja era de mult pe cer. Din fericire “Doamna în roșu” avea deja plinul făcut de cu seară așa că nu a rămas decât să punem bagajele în mașină și să plecăm.

Plecam cu ceva emoții pentru că acel cod roșu din nordul Moldovei tocmai ce fusese prelungit până în acea zi la ora prânzului (și din păcate urma să fie prelungit pentru încă câteva zile după cum știți de altfel) dar sunasem în seara de dinainte la vila la care urma să stăm și mi-au spus că drumurile sunt bune, ceea ce s-a și adeverit. În Galați era o căldură moleșitoare, ceea ce ne ducea și mai abitir cu gândul la aerul curat și răcoros de munte, pânp atunci speram ca aerul condiționat din mașină să îți facă treaba.

Până la Bacău am mers cu o singură oprire (la intrarea în Adjud), unde ne-am întâlnit cu al meu unchi, venit de prin zona Vatrei Dornei chiar în acea zi. Pe drumul european, între Tișița și Adjud am văzut și un accident cam neplăcut, o mașină intrând într-o căruță, dar sper că nu au fost victime din nici o parte. Totuși rămân cu întrebarea: ce căuta căruțașul pe drumul european când e bine știut că nu au voie nici măcar pe drumuri naționale? Dacă nu stiți cum se merge pe DN2/E85 vă spun eu: mult prea tare chiar și pentru o autostradă, deci trecerea cu căruța pe acolo nu e chiar o idee bună.

Trecând mai departe, am făcut un scurt popas la o benzinărie în Bacău pentru a putea să luăm forțe proaspete pentru cursul zilei (deja se făcuse ora 13), și pentru a mai verifica o dată starea drumurilor din județul Neamț. Cum nu am aflat nimic rău ne-am continuat drumul spre prima locație pe care doream să o vizităm: Piatra Neamț, unde am reușit să ajunge la ora 14, un pic cam târziu după programarea mea inițială. Am lăsat mașina într-o parcare cu plată din apropierea centrului orașului și am început să ne plimbăm.

La început am căutat un magazin unde să cumpărăm un card SD, pentru ca ne-am dat seama atunci că cel din cameră lipsea cu desăvîrșire (de fapt trona pe undeva prin sufrageria noastră), lucru care a durat un pic, fiind sâmbătă după ora 14. Dar am reușit până la urmă să facem camera funcțională, după cum aveți să vedeți în continuare. Am renunțat la plimbarea cu telegondola pentru ca era foarte înnorat și un pic de ceață, și nu am fi putut face poze de sus, și mai ales pentru că ne-am gândit că ne vom opri și la întoarcere tot acolo, deci vom putea recupera. Am plecat așadar spre Curtea Domnească, sau ce a mai rămas din ea. De acolo am vrut să văd neaparat tabăra de elevi Cozla, unde am petrecut o săptămână într-o vară, în clasa a 10-a.

Ne-am întors spre Curtea Domnească, pentru a vizita Muzeul Curtea Domnească. Am fost plăcut impresionați de tânărul ghid cu voce molcomă, care îmi amintea de Cristian Tabără, care ne-a dat multe informații interesante (printre care și aceea că Cetatea Neamțului nu se poate vizita fiind în renovare), și ne-a răspuns la toate întrebările legate istoria Moldovei. Din păcate muzeul e format dintr-o singură încăpere aflată undeva sub Liceul Petru Rareș (o veche pivniță), deși probabil potențialul este mult mai mare, și poate îngloba Turnul lui Ștefan (turnul clopotniță), Biserica Sf. Ioan Botezătorul și vechi încăperi subterane care se pot restaura. O altă pierdere este zidul Curții Domnești, din care se mai păstrează o mică parte (în spatele liceului), dar pe care am renunțat să îl vizităm după ce am aflat că e plin de grafitti. No comment. Ne-am întors spre mașină unde am ajuns cu câteva zeci de secunde înainte să înceapă o ploaie sănătoasă care ne-a petrecut până spre ieșirea din oraș.

Parcul Central

Parcul Central

Turnul lui Ștefan (Turnul clopotniță)

Turnul clopotniță

Biserica Sf. Ioan Botezătorul

Biserica Sf. Ioan Botezătorul

Parcul zoologic

Parcul zoologic

Tabăra de elevi Cozla

Tabăra de elevi Cozla

Casă pe strada Ștefan cel Mare

Casă pe strada Ștefan cel Mare

Telegondola și Winmarkt

Telegondola și Winmarkt

Biserica "Pogorârea Sf. Duh"

Biserica "Pogorârea Sf. Duh"

Gara Piatra Neamț

Gara Piatra Neamț

Drumul spre Târgu Neamț este unul presărat cu 3 mânăstiri: Horaița, Văratec și Agapia, care merită o vizită, dar pe care le-am ocolit din lipsă de timp. Am reținut însă o pensiune aflată în apropriere de drumul național, care ne-a suprins plăcut la o scurtă privire din mașină, și unde probabil vom opri într-o viitoare vizită prin zonă: Pensiunea Eden.

Un lucru care m-a surprins neplăcut, ținând cont că zona este una cu un puternic potențial turistic este semnalizarea rutieră. Nu atât lipsa ei, ci modul în care panourile cu iindicații sunt poziționate. Ca un exemplu am intrat în Humulești și am văzut un inidicator care îmi spunea că la dreapta este Casa Memorială Ion Creangă. Eu având încredere în acel indicator am tras pe dreapta și am coborât din mașină cu gândul să mergem pe jos până la muzeu știind că e la 100 de metri de strada principală. Numai că lucrurile nu au stat chiar așa, pentru că a trebuit să mergem aproximativ 500 de metri pe jos până la o intersecție unde am presupus că trebuie să facem dreapta (aici nu exista nici cel mai mic indicator, cel puțin pe sensul dinspre Piatra Neamț). Dar între timp am trecut pe partea dreaptă de alte 2 ulițe (neasfaltate e adevărat, dar care puteau foarte bine să te înșele). Și din păcate nu eram singurii derutați, pentru că am văzut multe mașini care opreau să întrebe localnicii dacă drumul este cel bun. Păcat!

Ajunși la muzeu am avut ocazia să vedem de ce există acel banc cu “România este o țară frumoasă, păcat că este locuită”. Să vă povestesc: am intrat în cele 2 încăperi de la intrare, unde este prezentată viața lui Ion Creangă, de la copilărie până la moarte, și unde erau un mic grup de vizitatori format dintr-o familie de români și invitații lor spanioli (o altă familie). Discuțiile se purtau pe un ton liniștit, astfel încât să nu deranjeze pe nimeni. Peste câteva minute a ajuns însă un alt grup de români (autocarul avea număr de Ilfov dacă mai contează) și deodată liniștea și atmosfera plină de istorie s-a umplut de hăhăieli, fum de țigară (nu au avut bunul simț să o stingă la intrare) și manele de la telefon. Am rămas pur și simplu marcat cât de multă lipsă de educație poate exista într-un loc.

Placa memorială

Placa memorială

Biserica din Humulești

Biserica din Humulești

Bojdeuca lui Ion Creangă din Humulești - interior

Casa lui Ion Creangă din Humulești - interior

Bojdeuca lui Ion Creangă din Humulești - interior

Casa lui Ion Creangă din Humulești - interior

Bojdeuca lui Ion Creangă din Humulești - interior

Casa lui Ion Creangă din Humulești - interior

Bojdeuca lui Ion Creangă din Humulești - motoceii

Casa lui Ion Creangă din Humulești - motoceii

Bojdeuca lui Ion Creangă din Humulești - interior

Casa lui Ion Creangă din Humulești - interior

Bojdeuca din Humulești a lui Ion Creangă - exterior

Casa lui Ion Creangă din Humulești - exterior

Statuia lui Ion Creangă din Humulești

Statuia lui Ion Creangă din Humulești

După plimbarea înapoi până la mașină, am plecat spre Cetate, dornici de aer curat și o încălzire pentru urcarea pe munte planificată a doua zi. Drumul până la cetate este însă și el în lucru, plin de gropi și de noroi. Din păcate nici poteca de acces până sus nu este într-o stare mai bună, fiind plină de săpături. Dacă mai punem și ploaia care căzuse până nu de mult imaginea nu diferă deloc față de ceea ce avea să găsim pe Ceahlău.

Vedere de la baza cetății

Vedere de la baza cetății

Schele pe Cetatea Neamțului

Schele pe Cetatea Neamțului

Planul Cetății Neamțului

Planul Cetății Neamțului

Podul de acces spre cetate

Podul de acces spre cetate

Starea drumului spre Cetatea Neamțului

Starea drumului spre Cetatea Neamțului

După cum se vede în imaginea de mai jos lucrările ar trebui să se termine peste 1 lună. La cum arătau lucrurile pe drum cât și la cetate, cred că vor mai dura minim 1 an.

Detalii proiect reabilitare Cetatea Neamțului

Detalii proiect reabilitare Cetatea Neamțului

Cum deja se făcuse ora 6 și ceva am început să o luăm ușurel spre Ceahlău. Drumul de la Târgu Neamț la Poiana Largului, în nordul Lacului Izvorul Muntelui, este impecabil pe aproximativ 95% din distanță. Sunt unele porțiuni care pot chiar strica mașini, din fericire ele sunt bine semnalizate (urme ale inundațiilor mai vechi, sau alunecări de teren?). Pe drum vă puteți opri în comuna Vânători pentru a vizita rezervația de zimbri Dragoș-Vodă, unde puteți admira 21 de exemplare ale acestei specii ajunse atât de rare în Europa.

Ajunși la Poiana Largului am fost întâmpinați de o priveliște jalnică, lacul fiind plin de PET-uri și diverse ale obiecte aduse de apele învolburate de ploile căzute în acele zile. Chiar sunt curios dacă această priveliște este un lucru obișnuit, sau doar am fost noi mai ghinioniști, vizitând zona într-o perioadă ploioasă?

Nordul Lacului Izvorul Muntelui (a se observa gunoaiele, zona compactă din dreptul suportului de GPS)

Nordul Lacului Izvorul Muntelui (a se observa gunoaiele, zona compactă din dreptul suportului de GPS)

Piatra Dracului (și alte gunoaie, normal)

Piatra Dracului (și alte gunoaie, normal)

În sfârșit aproape de ora 20 am ajuns la Vila Ecotur din comuna Ceahlău (6 km de Durău), iar prima vizită am făcut-o la restaurant pentru o cină serioasă, terminată numai bine cu o porție de papanași. După aceea am făcut o plimbare prin zonă pentru ca să ajutăm digestia și ne-am restras să descărcăm pozele. Un somn binemeritat urmat de o nouă zi.

Dar asta peste câteva zile…

3 Răspunsuri

  1. [...] Călătorie prin Moldova – ziua I Ceahlău – Vârful Toaca și [...]

  2. “Bojdeuca din Ţicău” nu e in Humulesti

  3. Nu știu de unde rămăsesem cu ideea că și cea din Iași și cea de la Humulești sunt denumite “bojdeuci”, dar după o scurtă documentare se pare că m-am înșelat și în Humulești putem vorbi doar de Muzeul memorial “Ion Creangă’. Am sa rectific.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: